Piața oferă astăzi o mulțime de opțiuni privind achiziționarea uleiurilor esențiale. Cu toate acestea, găsirea unor uleiuri esențiale autentice, de bună calitate, este un demers nu tocmai ușor, dată fiind practica des întâlnită a falsificării lor, cu scopul obținerii ușoare a profitului. În condițiile în care uleiurile autentice se obțin printr-un proces laborios, care implică costuri foarte mari, iar cererea este în creștere, nu trebuie să mire faptul că abundă uleiurile contrafăcute prin diverse metode.
Întrucât, atunci când achiziționăm diferite uleiuri esențiale, o facem în primul rând pentru că ne dorim să beneficiem de proprietățile lor terapeutice, nu numai de parfumul lor, este necesar să ne asigurăm că acestea sunt autentice și de cea mai bună calitate, deoarece uleiurile falsificate nu au nici pe departe proprietățile uleiurilor esențiale pure, existând riscul ca unele dintre acestea să prezinte chiar efecte secundare grave, în funcție de modul în care au fost obținute, de substanțele de sinteză ce le-au fost adăugate, de modul de utilizare și de perioada administrării lor.
Modalități de falsificare a uleiurilor esențiale
Modalitățile prin care uleiurile esențiale sunt falsificate, în scopul obținerii unui profit suplimentar, sunt numeroase. Cu cât costurile de obținere a anumitor uleiuri esențiale este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea falsificării lor. Una dintre metode implică diluarea uleiurilor esențiale cu alte substanțe, precum etanolul, uleiul mineral, miristatul de izopropil, glicoli, ftalați, linalool sintetic, sau uleiuri de soia, bumbac sau rapiță etc. Prin adăugarea anumitor esteri, se pot obține arome destul de asemănătoare uleiurilor autentice, inducându-se foarte ușor în eroare consumatorul neavizat.
În unele situații, uleiurile esențiale valoroase sunt diluate cu alte uleiuri esențiale, mai ieftine. Spre exemplu, uleiul de lavandă este adulterat prin adaosul uleiului de lavandin (Lavandula hybrida sau Lavandula intermedia), un hibrid cu productivitate de două sau chiar de trei ori mai mare comparativ cu lavanda, dar de o calitate mult inferioară, lipsindu-i virtuțile terapeutice specifice uleiului de lavandă – Lavandula angustifolia (Lavandula officinalis, conform vechii nomenclaturi). Sau, uleiul de patchouli este diluat uneori cu uleiuri mai ieftine de brad sau cedru.
Modul extrem de falsificare a uleiurilor esențiale este dat de situația în care anumite uleiuri sunt integral sintetice, conținând doar substanțe chimice identice sau foarte apropiate ca structură chimică de componenții naturali majoritari regăsiți în anumite uleiuri esențiale.
Spre exemplu, salicilatul de metil sintetic poate fi găsit uneori pe piață sub denumirea de ulei de wintergreen, ori benzaldehida sintetică sub denumirea de ulei de migdale amare, deoarece, în forma pură, cele două uleiuri esențiale constă aproape integral din salicilat de metil, respectiv benzaldehidă.
Metodele diferite și uneori subtile prin care sunt falsificate uleiurile esențiale fac foarte dificilă distincția între uleiurile autentice și cele falsificate. Această sarcină reprezintă apanajul unor specialiști ce dispun de expertiză și de laboratoare specializate ce le permit acest lucru.
Pentru consumatorul care nu are la dispoziție astfel de condiții, însă, pot fi de ajutor anumite indicii, care îl pot feri de achiziționarea unor variante de uleiuri falsificate grosolan.
Modalități de identificare a uleiurilor falsificate
Un prim indiciu ar putea fi reprezentat de prețul la care sunt vândute uleiurile esențiale. Este un fapt recunoscut acela că, nicicând și niciunde, calitatea nu se poate obține ieftin. Plantarea unui material vegetal sănătos, întreținerea culturii, extracția uleiului, testele și analizele necesare punerii pe piață a uleiurilor, notificările, ambalarea, depozitarea, transportul, desfacerea, manopera implicată de întregul proces, toate acestea se realizează cu costuri foarte mari. Ținând cont de cantitatea foarte mare de material vegetal necesară pentru producerea unui singur kilogram de ulei esențial (0,5-11 t de material vegetal, în funcție de plantă și de cantitatea de ulei volatil pe care o conține, de partea din plantă care se procesează, de procedeul de extracție, etc.), un preț mic de comercializare a uleiurilor esențiale ridică suspiciunea că, undeva în cadrul procesului, s-au făcut compromisuri. Iar compromisurile alterează calitatea uleiurilor și indirect rezultatele utilizării acestora. Dacă uleiurile esențiale „organice” se vând la același preț, sau la prețuri apropiate cu cele convenționale, există, de asemenea, suspiciunea unor compromisuri, de vreme ce cultivarea plantelor și obținerea uleiurilor esențiale într-un sistem ecologic presupun costuri semnificativ mai mari, comparativ cu modul de cultură convențional.
O simplă trecere în revistă a prețurilor la care sunt comercializate, poate da seama, așadar, cel puțin parțial, de calitatea și autenticitatea uleiurilor esențiale.
O analiză olfactivă riguroasă va putea evidenția adaosul substanțelor parfumante în uleiurile esențiale, pentru consumatorul antrenat. Pentru consumatorul mai puțin obișnuit cu aroma uleiurilor esențiale autentice, poate ajuta informația următoare: în majoritatea cazurilor, parfumul uleiurilor esențiale se îndepărtează semnificativ de cel al parfumurilor sintetice corespondente. Mai mult, dacă la scurt timp după aplicare, uleiurile își pierd aroma inițială și încep a mirosi asemenea unor parfumuri ieftine, este un fapt sigur că acestea sunt falsificate prin adaosul unor parfumanți sintetici. În general, parfumul uleiurilor esențiale persistă un timp îndelungat pe piele (mai multe ore, sau chiar până a doua zi), fără a-și modifica notele dominante.
Prezența adaosurilor neparfumate în uleiurile esențiale poate fi identificată prin testarea parametrilor fizici în laborator (gravitate, rotație optică, solubilitate, densitate, indice refractiv etc.). În lipsa acestei posibilități, un indiciu care poate ajuta la identificarea prezenței unor uleiuri vegetale în uleiurile esențiale, este textura uleioasă a acestuia, senzația de gras, atunci când se testează pe piele. Dacă se picură pe un blotter, remanența unui cerc uleios poate ridica, de asemenea, suspiciunea că ne aflăm în prezența unui ulei falsificat, pentru că, cu foarte puține excepții, uleiurile esențiale nu au textura uleioasă specifică uleiurilor vegetale, ci pătrund imediat în piele, fără a lăsa film uleios la suprafața acesteia.
Cel mai util instrument, însă, în determinarea autenticității unui ulei esențial este analiza GC-FID-MS (cromatografia de gaze cuplată cu detectorul cu ionizare în flacără și spectroscopia de masă), care identifică componentele chimice ale fiecărui ulei esențial și ponderea acestora. Dacă falsificarea unui ulei s-a realizat prin adaosul unui alt ulei volatil mai ieftin, de pildă, această analiză ar putea evidenția prezența anumitor compuși care nu ar trebui să fie deloc prezenți în respectivul ulei, ori ar scădea considerabil prezența celorlalți compuși naturali, sub limita minimă normală. Adaosul oricărei substanțe sintetice străină compoziției uleiului respectiv va fi, de asemenea, evidențiată printr-o astfel de analiză.
Este adevărat că procentul componentelor chimice ale uleiurilor esențiale variază, în funcție de momentul recoltării și modul de distilare a plantelor, de țara de origine, de sol, de condițiile climatice, de soiul plantelor etc., însă, în măsura în care configurația chimică a uleiurilor esențiale rămâne în parametrii specifici, variațiile fiind determinate de condițiile genetice sau de mediu mai sus amintite, iar nu de falsificarea prin diluție sau adăugare a unor substanțe sintetice, aceste variații sunt acceptabile, nealterând semnificativ calitățile și proprietățile uleiurilor esențiale. Dimpotrivă, precauția maximă este necesară în privința utilizării uleiurilor falsificate, deoarece acestea pot genera efecte adverse și pot contribui la introducerea anumitor substanțe toxice în organism. Chiar și uleiurile pure trebuie utilizate cu precauție, în dozele recomandate, deoarece excesele pot cauza efecte adverse.
Uleiurile esențiale pure = uleiuri de bună calitate?
Pe lângă distincția dintre uleiurile pure și cele falsificate, este important să înțelegem că nu întotdeauna un ulei pur este și un ulei de cea mai bună calitate. În cazul uleiurilor esențiale, determinarea calității lor începe cu solul în care sunt cultivate plantele din care se extrag acestea, cu soiul plantei distilate și continuă cu modul în care este întreținută cultura, cu momentul recoltării plantelor, apoi cu modul în care sunt acestea distilate, ambalate și păstrate. Dacă uleiurile esențiale sunt obținute din plante cultivate în sistem convențional (cu utilizarea pesticidelor – insecticide, fungicide, bactericide, erbicide etc.), trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca acestea să conțină reziduuri toxice ce pot avea efecte negative asupra sănătății, prin utilizarea pe termen lung. Unele studii de specialitate au arătat că, în unele situații în care au fost raportate reacții alergice la anumite uleiuri esențiale, acestea nu s-au datorat atât uleiurilor în sine, cât reziduurilor de pesticide prezente în acestea.
Un ulei de bună calitate reclamă, apoi, o tehnologie adecvată a distilării plantelor recoltate la momentul optim, pentru o durată specifică, în instalații de distilare confecționate de preferință din sticlă sau inox alimentar, iar apoi depozitarea acestuia în spații întunecoase și răcoroase, în recipiente de sticlă brună, pentru a preveni deteriorarea lor.
În lumina celor spuse anterior, devine evidentă necesitatea informării înainte de achiziționarea oricăror uleiuri esențiale și selectarea, din nenumăratele posibilități, a acelor uleiuri care își pot proba autenticitatea și calitatea și, prin aceasta, efectele benefice pentru care sunt recomandate consumului.
